Luna octombrie e fix la mijlocul direcției Vest pe Roata Leacului, care corespunde toamnei, revelațiilor, curățării de tipare vechi, de traume și blocaje. Cele mai multe dintre acestea au legătură cu familia din care provenim. Oricât am lucra cu orice fel de metode, tot la ea ne întoarcem dacă vrem să echilibrăm, să armonizăm ceva în viața noastră.

Mă uitam ieri cu fata mea la serialul Nanny. Avem un fel de ritual: seara ne uităm la câteva episoade dintr-un sitcom și, pe lângă că ne amuzăm, dezbatem situații de viață, relații, personalitățile diferite ale personajelor. În serialul de ieri s-a ivit o problemă: o adolescentă, fata mai mare, a fost respinsă de o casă de modelling. Dădaca a mângâiat-o și prin gesturi și prin cuvinte și a consolat-o. Apoi, tatăl a venit și a îmbrățișat-o și i-a spus că pentru el este cea mai frumoasă, că sigur că își va găsi drumul în viață, că el nu s-a lăsat dărâmat de refuzuri și iată că a ajuns foarte bine. I-am zis fetei mele: vezi, uite de asta spun eu că mama și tata au roluri diferite: mama de a alina suferința, de a aduce mângâiere și afectivitate, iar tatăl de a da locul și direcția în viață, de a îndruma copilul să răzbească. Ea știe, din atâtea cursuri la care a participat, la ce mă refer.

Iată la ce:

Tata

• Este cel care prinde din univers esența vieții, sâmburele acela de lumină, de energie, sufletul/spiritul și îl aduce pe pământ,
• El oferă protecție și trasează un drum în viață,
• Susține copilul să își găsească rostul și să aibă curajul să îl ducă mai departe în lume,
• Ghidează, știe să lase copilul să își desfacă aripile și să zboare, îi arată cum să facă asta și către ce să se îndrepte,
• Asigură cele necesare vieții, aduce hrana, hainele, lemnele, etc.

Mama

• Este cea care primește în pântecul ei ceva ce nu știe ce va fi, face corp comun cu un nou suflet, cu o nouă energie, despre care nu știe nimic și care crește în ea, astfel încât, pentru un timp, poate să conțină în ființa ei două suflete, două energii diferite,
• Simte cum crește în ea viața nouă, de care va fi legată pentru totdeauna, prin simbioza care se creează în cele nouă luni,
• Oferă afectivitate, iubire necondiționată, mângâiere, pentru că ceea ce se naște e parte din corpul și din energia ei și e legată de această parte ca de propriul corp,
• Nu știe să facă singură desprinderea de copilul ei, nu e în genetica ei să facă asta, învață, pe măsură ce copilul crește și tatăl preia rolul de susținere și dezvoltare, să lase noua viață să meargă pe drumul ei,
• Folosește cele aduse de tată pentru a asigura mâncarea, hainele, căminul pentru copii,
• Ajută copilul cu o îmbrățișare, cu înțelegere, cu dragoste, cu mângâiere.

Astăzi rolurile sunt cât se poate de amestecate și cei mai mulți adulți suferă și acum din cauză că nu au primit suficientă afectivitate, susținere, direcție în viață. Nu mai vorbim despre cei care au trecut prin abuzuri de orice fel sau prin pierderea părinților.

90% dintre persoanele care vin la mine pentru sesiuni individuale sau în cursuri, se confruntă cu probleme legate de familie, probleme care le-au marcat traseul în viață în multe feluri și care încă îi afectează.

Ce putem face?

• Să recunoaștem faptul că cel mai frumos cadou pe care ni-l fac părinții este însuși darul vieții.
• Să apreciem și să le mulțumim că au avut curajul să spună „da” venirii noastre pe pământ, chiar și dacă doar atât au făcut pentru noi,
• Să acceptăm că atât au putut și atât au știut ei și că, cel mai probabil, s-au confruntat și ei cu suferințe de care noi habar nu avem. Verificați, întrebați-i, sunt sigură că așa este,
• Să ne uităm mai profund în noi, să găsim zona aia de iubire pentru ei și să vedem că, de fapt, dacă simțim ciudă, revoltă, judecată, este doar pentru faptul că, la un moment dat, am crezut că nu putem lăsa dragostea să curgă către ei, că ne este respinsă,
• Să lăsăm destinul lor în mâinile Creatorului, să nu mai încercăm să-i salvăm sau să-i condamnăm, să ne rugăm ca energia lui atotcuprinzătoare să aibă grijă de ei.