Frica de sărăcie e un pattern al țării noastre. Cum ne raportăm la el?

Vrem sau nu să credem, cele mai multe aspecte ale vieții noastre sunt influențate de relațiile cu familia din care provenim. Nu degeaba și la psihoterapie se pornește de acolo. Apropo, psihologia este știința sufletului sau asta a vrut să fie, psyche înseamnă suflet. Așa că toți terapeuții, toți cei care ne ajută să avem o viață mai bună, ne vor aduce în contact și cu partea asta, cu familia, chiar dacă ne este confortabil sau mai ales dacă nu ne este.

90% dintre persoanele cu care lucrez ajung să îmi spună, la un moment dat, povești legate de familie. De multe ori, încep cu „simt că e ceva blocat”, „aș vrea să rezolv traumele ca să nu dau mai departe copiilor”, „știu că mama m-a influențat și am preluat cutare tipar”. Și au dreptate, cel mai probabil au de lucru în legătură cu aspecte legate de familie. Toți avem. Nu există nici măcar o singură persoană care să fi terminat lucrul legat de familie. Știu că unii o să spuneți: nu-i adevărat, eu am lucrat mult, am iertat, sunt bine. Țin să vă contrazic. În legătură cu orice aspect care încă vă agită, vă stresează, vă nemulțumește, e cazul să priviți din nou spre ceea ce au trăit parinții, bunicii sau străbunii.

Să luăm ca exemplu ceea ce se întâmplă acum cu amenințările legate de criza economică, energetică. Este că am fost anunțați că va fi? Încă din timpul pandemiei ni s-a indus ideea că va fi criză. Ca noi, acum, să credem că este așa. Am văzut multe persoane foarte stresate din cauza asta, care deja se gândesc la ce pot renunța ca să nu mai cheltuie atât de mult, la cum să-și pună sobe în casă, cum să facă provizii de mâncare. Într-un fel, asta nu e chiar foarte rău, pentru că ne demonstrează că, de fapt, nu avem nevoie de toate lucrurile fără de care credeam că nu putem trăi. Ne arată cât de departe ne-am dus în zona materială, cât de dependenți am ajuns de ea.

Se mai întâmplă, însă, și altceva. Mai puțină risipă este foarte bună și am mai scris despre asta. Șamanii cu care am lucrat vorbesc despre subiect de mulți ani. Dar nimeni nu era dispus să renunțe la luxul cu care ne-am obișnuit. Acum, însă, e vorba de panică. Și asta ne arată cât de repede intrăm pe tipare care vin din urmă.

Hai să ne gândim un pic la strămoșii noștri: la faptul că erau nevoiți să ardă culturile din calea năvălitorilor, că fugeau și se ascundeau în munți pierzând tot, că mulți au fost nevoiți să se refugieze în timpul războaielor mondiale. Să nu uităm că și părinții noștri au trecut prin foamete, apoi prin perioada comunistă, când erau exact aceste probleme, cu căldura, mâncarea. Ceea ce au trăit ei a rămas viu în energia acestei țări, în energia noastră și acum se activează. Ne panichează faptul că, poate, vom avea cotă la energie, deși se vorbește de atâta timp despre faptul că resursele sunt pe terminate și că trebuie protejate, ne umple de frică faptul că totul este mai scump pentru că nu putem concepe să mâncăm mai puțin și mai ales să aruncăm mai puțină mâncare, pentru că am uitat că putem să gătim și astfel să mâncăm chiar mai sănătos, ne copleșește că nu o să putem să ne mai cumpărăm 10 perechi de pantofi sau 4 paltoane.

Chiar contează toate astea? Dacă ar fi fost ceva de învățat din povestea cu pandemia cred că era să apreciem sănătatea, apropierea celor dragi, libertatea. În fața lor cred că pălesc grija pentru câte obiecte vom avea anul ăsta și cât vom mânca. Frica de sărăcie este unul dintre cele mai grele patternuri ale țării noastre. Hai să privim acum la el și să ne desprindem.

Vă ofer și un ritual:
Scrieți o scrisoare către străbuni cam așa: „Dragii mei, înțeleg destinul vostru greu și dificultățile prin care ați trecut, simt în ființa mea frica voastră. Vă rog acum să luați la voi ce a fost greu, să țineți cu voi suferința voastră, ca eu să pot merge liber/liberă în viața mea. Vă onorez și mă rog să aveți lumină și liniște acolo unde sunteți. Eu sunt ce a supraviețuit din voi și vă rog să mă binecuvântați să am o viață bună. Vă mulțumesc.” Împăturiți hârtia și așezați-o undeva pe altarul vostru sau pe un raft ferit de ochii altor persoane. Așezați în fiecare zi, timp de 21 de zile, câte o lumânare pastilă peste hârtie și aprindeți-o repetând în gând cuvintele. O să vedeți cu siguranță efectele.