Lorem ipsum gravida nibh vel velit auctor aliquet. Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum. Sofisticur ali quenean.

INSTAGRAM

Ioana Madi Dumitrescu, practicant șamanic

Ne copleșește povestea asta cu criza financiară. Este vizibilă și sigur că ne face mai atenți la ce facem cu banii. Crezi că e o situație nouă? Ei bine, nu. Strămoșii noștri s-au confruntat mereu cu probleme financiare. Frica de pierdere, de sărăcie, de foamete vine de la străbunii noștri.

Ia să ne gândim puțin la timpurile în care năvăleau tătarii, turcii. Ce făceau ai noștri? Ardeau tot, otrăveau fântânile și fugeau în munți. Avea rost să strângă avere? Nu prea. Trăiau de azi pe mâine cu ce le oferea pământul. Mai târziu, în timpul războaielor, la fel. Cel puțin despre al Doilea Război Mondial știu mai multe despre familia mea și o să-ți împărtășesc povestea ca să vezi cum ne creăm tipare.

Bunica s-a refugiat din Cernăuți și a fost pasionată de lectură și călătorii

Bunica mea de pe mamă era din Cernăuți. În timpul războiului s-a refugiat cu familia la Iași, apoi la Craiova, de unde au revenit și au rămas în Iași. Tatăl ei era profesor de Limba Română și Latină și a fost, în Cernăuți, director de liceu. Aveau o casă frumoasă și un statut social ridicat, făceau parte din elita intelectuală a orașului. Au adus la Iași tot ce au putut și încă am în casa în care locuiesc mobila lor care arată așa cum vezi în muzee.

Ce a înțeles bunica din povestea asta, pe care a trăit-o la 18 ani? Că nu merită să aduni nimic, că obiectele, partea materială poate să dispară oricând. A făcut Facultatea de Medicină, o meserie care nu știu cât i s-a potrivit, dar putea fi practicată oriunde și îi asigura traiul. În rest, nu au interesat-o nici hainele, nici pantofii, nici bijuteriile, nici mâncarea, nici obiectele decorative. Nimic. Doar cărțile. De ce? Pentru că ceea ce aduna din ele rămânea în suflet, în minte, adică acolo unde nimeni nu putea intra să-i ia ceva, nu avea cum să le piardă. Și o mai pasionau călătoriile. A umblat pe toți munții din țară și a înotat cu mare plăcere în mare, tot așa, pentru că amintirile nu i le putea lua nimeni.

Bunica „cealaltă” a pierdut tot în timpul comunismului

Bunica de pe tată. „cealaltă”, cum îi spuneam noi, copiii, făcea parte din înalta aristocrație, a fost crescută la pension francez și familia ei avea moșii în toată Moldova și în Basarabia. Bunicul a ajuns Colonelul Flotei Regale pe Dunăre. După instalarea comunismului li s-a confiscat tot iar el a murit la scurt timp după ce a fost dus la canal. Bunica a rămas cu doi copii mici și cu nimic din care să-și câștige existența.

Ce crezi, cum m-au afectat pe mine toate astea?

Am preluat inconștient ideea că nu e bine să ai prea mult, să fii prea vizibilă, pentru că pierzi, pentru că vei deranja sistemul și vei păți lucruri rele. Și, mai ales pentru că am fost crescută de bunica de pe mamă, am învățat că cele mai importante în viață sunt cărțile, călătoriile și să ai o meserie sigură. Exact asta am făcut: am citit, am călătorit și m-am făcut profesor.

Îmi pare rău? Nicidecum! Pentru că mi-am găsit refugiul în lumi fascinante construite atât de frumos din cuvinte și m-am regăsit printre crestele munților.

Am avut de pierdut? Cu siguranță. Pentru că nu am avut curajul să îmi arăt atuurile, calitățile, mereu am căutat să nu ies în evidență. Dar, nu mi-a ieșit, pentru că sufletul meu avea ceva de împărtășit. Cât despre bani, cumva m-am temut să am mai mulți, dacă veneau îi cheltuiam imediat.

Acum merg cu încredere pe drumul meu

După ce am înțeles toate astea și după ce am lucrat ritualuri, ceremonii ca să las la ei ce a fost greu și să am încredere în drumul meu, am reușit să îmi dau voie să mă exprim așa cum vezi astăzi. Până și șamanismul nu prea l-am afișat, nu prea am vorbit despre el, din aceeași frică incoștinetă de vizibilitate. Și astfel nu îmi urmam calea și viziunea pe care am avut-o încă de acum mulți ani: de a oferi și altora din ceea ce știu, din ceea ce am primit drept cunoaștere.

Sunt sigură că drumul meu duce spre oameni, mă duce spre tine, spre cei care au nevoie de ceea ce pot eu să ofer și sunt foarte fericită că pot să susțin și să duc mai departe această cale străveche de vindecare și evoluție.

Așa că ajută foarte mult să vedem tiparele care ne-au influențat, să deblocăm, să separăm ce a fost a celor dinaintea noastră de ceea ce e destinul nostru.

Nu criza ne copleșește ci frica de ceea ce avem în inconștient, frica de pierdere, de sărăcie, de foame, de ceea ce au trăit străbunii noștri.

Dacă vrei să lucrezi și tu cu astfel de situații din familia ta, te aștept la cursul Leacul străbunilor, pe care îl țin în Iași, pe datele de 25, 26, 27 noiembrie. Găsești detalii aici, pe site.

Te aștept cu drag!

Leave a Comment: