
Te-ai străduit foarte tare să nu repeți greșelile sau comportamentele mamei tale? Ai zis deseori: „eu nu voi face ca mama!”, „eu voi fi o mamă iubitoare și voi avea grijă de nevoile emoționale ale copiilor mei!”, „eu nu voi trata copiii dur și nu le voi impune să facă ce vreau eu!”?
Sunt foarte multe femei care au crescut cu mame indisponibile din punct de vedere afectiv. Comunismul a avut acest sistem, de a încuraja femeile să fie puternice, să se axeze pe serviciu, pe carieră, pe viața profesională. Poate pe undeva nu a fost chiar așa de rău, mai ales la noi în țară unde ele au fost marginalizate din acest punct de vedere mult timp. Dar a avut și un alt efect: mamele, soțiile, au uitat de partea lor sensibilă, de rolul lor de mamă și chiar de soție, de blândețea și feminitatea lor. Mai țineți minte cum se coafau majoritatea femeilor în anii 80? Părul era tuns scurt, băiețește, eventual făcut permanent. Chiar și asta spune multe căci părul lung, lăsat liber, ține de latura feminină, de conectarea la natură și la Creator.
Așadar, aceste femei au pierdut exact ce era specific feminin: sensibilitatea, deschiderea sufletească spre natură, divinitate, familie, blândețea, înțelepciunea.
Ca revers al medaliei, mulți dintre bărbați au compensat. Trăind cu astfel de femei puternice, bărbătoase, luptătoare, au devenit mai afectuoși cu copiii, mai dispuși să se joace, mai dornici să îi îmbrățișeze.
Câți dintre cei care citiți acum aceste rânduri aveți amintiri mai frumoase cu tatăl vostru decât cu mama. Cu cine vă jucați mai mult când erați mici? Cu cine râdeați? Cine era partenerul vostru de boacăne?
Sigur, există și cazuri în care nu s-a întâmplat așa, dar eu văd multe femei care spun asta în sesiuni și care se străduiesc să nu repete această greșeală cu copiii lor.
Este, însă, destul de greu să dai din ce nu ai. Adică, dacă tu, ca fată, nu ai primit fluxul iubirii care ar fi trebuit să vină de la mamă, e dificil să găsești resurse să manifești asta față de copii.
Vestea bună este că, oricât de puțin a manifestat mama, există acolo, undeva, în ea, fluxul iubirii, doar că nu a știut cum să-i dea drumul să vină spre tine. Așa că nu e timpul pierdut să îl accesezi și să îl aduci la tine, astfel încât să îți fie mai ușor să trimiți și spre copii.
În plus, s-ar putea, dacă privești atent la viața ta, să constați că ai repetat din tiparele și comportamentele mamei, tocmai pentru că le-ai negat atât de mult timp. Și asta pentru că, negându-le, le-ai dat energie, așa că, până la urmă, le-ai repetat poate într-o altă formă, care te păcălește să crezi că nu e același lucru.
Dacă ai gândit vreodată că:
- Nimeni nu te iubește cu adevărat;
- Nimeni nu te înțelege cu adevărat;
- Nimeni nu vede calitățile tale;
- Partenerul nu te iubește sau nu te iubește așa cum ai vrea tu;
- Copiii nu apreciază ceea ce faci pentru ei;
- Prietenii te caută doar când au nevoie.
Este și pentru că, de fapt, ai nevoie să simți iubirea necondiționată a mamei tale. După ce vei avea în suflet această stare, nu vei mai căuta să umpli golul cu iubirea și înțelegerea altora.
Abia atunci vei putea avea o relație de cuplu frumoasă, armonioasă și vei putea dărui iubire copiilor tăi.