Lorem ipsum gravida nibh vel velit auctor aliquet. Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum. Sofisticur ali quenean.

INSTAGRAM
Ioana Madi Dumtirescupracticant șamanic

Practicant șamanic

Cu ceva ani în urmă am avut o viziune în timp ce băteam toba: mă vedeam pe mine, la o vârstă aproape de 50 de ani, cu toba în mână și cu multe persoane în jur. Atunci mi-am adus aminte că mai văzusem ceva asemănător și în alte situații, ba îmi mai spuseseră și alți participanți, în diferite contexte, că m-au văzut bătând toba pentru oameni. Ca să nu mai zic de câte ori mi-au zis învățătorii mei faptul că sunt pe acest drum și trebuie să fac asta. Am făcut mereu câte ceva în sensul ăsta, dar nu pot să zic că m-am străduit foarte mult.

Acum un an, însă, am intrat într-un fel de criză existențială. Fata mea, căreia m-am dedicat foarte mult, nu din obligație, ci pentru că îmi făcea enormă plăcere să stau cu ea, avea nevoie de mai multă libertate. Vă mărturisesc că a fost al doilea lucru cel mai greu pe care l-am făcut în viața mea. Primul cel mai greu a fost să trec peste moartea lui Radu (soțul meu), al doilea să îi ofer mai multă libertate Ruxandrei. Și, pe măsură ce ea se desprindea și eu lucram cu mine și psihologic, și șamanic, și în toate felurile ca să pot să concep măcar că va pleca la studii în străinătate, vedeam cum viața mea nu mai avea prea mare sens.

Adică mă copleșeau întrebări de genul: Și eu ce să fac? Care e rostul meu? Ce vreau mai departe? Nu știam ce aș vrea, ce îmi place, mi-am dat seama că nu aș fi putut să aleg nici măcar un fel de mâncare sau o locație de concediu fără să o întreb și pe ea. Pentru că așa sunt eu și așa îmi place să fiu, atunci când construiesc relații cu oamenii, să ne fie tuturor bine, nu pentru că mă sacrificam pe mine pentru ea. Îmi plăcea să fac totul cu ea împreună pentru că ne iubim, ne înțelegem și ne acceptăm reciproc exact așa cum suntem. Și mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru asta, pentru experiența minunată de a fi mamă și lui Radu care a insistat atât de mult să facem un copil.

De ce vă spun toate astea? Ajung imediat la ceea ce are legătură cu toba. Dar, de fapt, toate au, tot ce am trăit în viața asta are legătură și cu toba.

Așadar, împlinisem 47 de ani și habar n-aveam ce vreau să fac mai departe. Așa că, ce altceva puteam să fac decât să întreb toba. Am desfăcut fermoarul genții cu bufnițe în care o țin, am scos-o, am aprins salvie și m-am afumat bine, am luat toba și am început să bat. Am cântat cântecul salviei, apoi cel pentru Creator, apoi încă unul pentru soare și am ascultat ritmul, sunetul, rezonanța, cu o întrebare în minte: care este drumul meu?

M-am văzut imediat cu toba în mână, printre oameni, într-o locație cu multă iarbă și, un pic mai departe, cu copaci, poate brazi. Aveam o stare de liniște, de bucurie interioară, de împlinire, de autenticitate, de că asta trebuie să fac. Am zis „ei, da, sigur, iar viziunea asta, o știu”. Ca și cum m-aș fi certat cu mine, cu ghizii mei, cu tot Universul. „Cine sunt eu să fac asta? Ce, mă cred de-acu’ vreun guru sau ce? Nu, asta e din ego, nu vreau să mă umflu în pene”.

Atunci s-a întâmplat ceva foarte straniu, nu chiar pentru prima dată: ghizii mei au urlat la mine: „ești șaman și asta trebuie să faci”. Și eu imediat „ei, da, sigur. Iaca nu cred”. Și ei iar au urlat: „ești șaman și asta trebuie să faci”. Parcă nu am mai avut curaj să mă rățoiesc și eu la ei. Dar nu m-am putut abține, totuși, să nu comentez, așa, mai în surdină: „nu-și spun șaman decât cei crescuți nativ, nu noi, ăștia, care învățăm de la ei”. „Spune-ți cum vrei, am auzit atunci clar, numai bate toba pentru oameni. Asta trebuie să faci”. „Păi am mai făcut, fac de 14 ani, nu am oprit asta niciodată, am îndrăznit să gândesc”. „Nu așa, fă pentru mulți oameni, trezește oamenii, inițiază-i, spune tuturor, cheamă-i cu toba. Oamenii au nevoie de tobă, acum e timpul ei”.

N-am mai zis nimic. Doar mi se învârtea prin cap fraza: sunt șaman și asta trebuie să fac. Nu am oprit toba, ci am bătut în continuare ca să mă clarific. Bine, asta trebuie să fac, dar cum? Mi-am adus aminte de Reiner Trenner, care îndemna oamenii să vină să învețe de la mine, să vină la sesiuni private, apoi de Vernon Foster, care mi-a zis, atunci când mi-a dat ceanunpa, pipa sacră, că asta e o cale grea, „calea roșie”, că un an voi folosi pipa numai pentru mine, un an pentru familie, un an pentru prieteni și abia apoi pot să o scot în lume, că nu e încă momentul, dar va veni timpul când oamenii vor avea nevoie de ea și implicit de mine. Au trecut 4 sau 5 ani de atunci.

Voiam o structură, așa că m-am orientat spre est și am rugat să-mi arate ce am de făcut. Am văzut cum trebuie să învăț cum să mă adresez oamenilor ca să înțeleagă mesajul, cum trebuie să refac spațiul de tobe din camera rotundă, cum să renovez, cum să scriu, cum să-mi fac site, blog, să întrețin pagina de facebook. Am mulțumit și am oprit toba. M-am dat cu salvie, am strâns toba la loc în geanta cu bufnițe.

Bun, mi-am zis în gând, dacă asta trebuie să fac, o să fac. În fond, am mai auzit povestea asta și de la Reiner, și de la Vernon, și de la alți învățători, despre momentul când ghizii îți spun clar că asta ai de făcut, voi face asta și voi vedea unde mă duce drumul roșu.

Primul lucru, când am deschis facebook, am văzut un curs de antreprenoriat și cotent, ținut de Ana Nicolescu, la care m-am înscris imediat și căreia îi mulțumesc pentru că a știut cum să mă ghideze spre a-mi afla punctele unice, spre a înțelege că, dacă eu nu sunt vizibilă oamenii nu știu de mine și, prin urmare, îi privez de ajutorul meu, pentru că m-a ajutat să înțeleg că, din cât de multe am acumulat, nu trebuie să ofer tot sau ce cred eu că e frumos și important, ci ceea ce au nevoie oamenii, să ascult mai mult ce îmi spun ei și ce probleme au decât să mă centrez pe ce cred eu că e util.

Mi-am suflecat mânecile și m-am apucat de treabă. Am făcut un împrumut în bancă, am renovat spațiul, am terminat cursul, mi-am făcut site cu Ama Mihăescu, îi mulțumesc și ei pentru toate sfaturile, susținerea și realizarea impecabilă, am scris pe blog, pe facebook, am ascultat multe persoane în call-uri, ca să văd cu ce se confruntă și cum pot să le susțin. Un timp m-am întrebat dacă fac ceea ce trebuie, dacă vor veni oameni, dacă vor fi mulțumiți. De fiecare dată când m-am îndoit sau m-am mirat că se înscriu doar 2, 3 persoane, mi-a răsunat în urechi: „ești șaman și asta trebuie să faci”. Și am mers înainte. Cu toată convingerea că ăsta este mesajul și asta trebuie să fac.

Acum, după un an, nu pot să nu fiu recunoscătoare pentru tot ce s-a întâmplat. Și este și ăsta un lucru foarte important: să ne aducem aminte de unde am pornit, cum a arătat intenția noastră, ce am făcut pentru ea, cum s-a materailizat.

Așa că, astăzi, sunt la un moment de bilanț și privesc cu bucurie și cu infinită recunoștință la ceea ce s-a petrecut: cerc de tobe de lună plină, curs pentru străbuni, pentru practicanți șamanici, de recuperarea sufletului, weekenduri de constelații familiale, sute de sesiuni individuale, conferințe, emisiuni tv și radio la care am fost invitată, ocazii cu care am vorbit cu tot mai multă hotărâre despre tobă, despre șamanism, despre vindecare sufletească și despre conectare la tot ce avem viu în jur.

Și da, acum văd foarte clar că ghizii mei au avut dreptate, chiar dacă nu o să-mi spun niciodată șaman,  îmi spun cu toată încrederea practicant șamanic, dar, cel mai important, ei au știut clar că acum e timpul tobei, că oamenii au nevoie de ea, că sunetul ei le aduce acasă sufletul, îi inspiră și le luminează chipurile. Iar eu sunt doar acel canal golit de orice orgolii personale, prin care curge ajutorul ei și al ghizilor mei spirituali și, mai ales al lui Dumnezeu, Creator sau cum vrem să-l numim.

Mă bucur enorm că pot fi de folos, că pot să susțin, e exact acel sentiment pe care îl aveam în viziunea mea, vă mulțumesc pentru încredere tuturor celor care ați venit anul acesta la tobă, mergem înainte în poveste, pe ritmurile care sunt atât de dragi sufletului nostru.

Vă aștept pe 22-25 iunie în tabără, să trăim câteva zile în mijlocul naturii, lângă Gura Humorului. Revin zilele următoare cu mai multe detalii.

Leave a Comment: