Cum am putea defini realitatea? Cum o percepem? Cum ne raportăm la ea?

Sigur că prima dată ne vin în minte aspecte fizice, materiale. Dar eu nu mă refer numai la genul ăsta de realitate. Există o realitate imaterială, legată de emoții și energii?

Pentru mine realitatea are foarte multe fațete. Și mereu mi-a plăcut faptul că putem vedea foarte diferit realitatea. Cred că fiecare persoană are realitatea ei, percepția ei și nimeni și nimic nu are voie să i-o îngrădească. Inclusiv șamanismul mi-a plăcut tocmai pentru că, dincolo de câteva sugestii despre cum trebuie făcut un anumit ritual sau exercițiu, nu mi s-a impus ce să cred, ce să simt, cum să interpretez anumite viziuni și tot așa. Poate că mi-a plăcut întotdeauna libertatea, nu doar a mea, ci și a celor din jur, nu mi-am dorit niciodată să impun părerile sau ideile mele cuiva. Și nici un învățător cu care am lucrat nu a făcut asta. Toți au zis: asta este ceea ce știu eu, felul meu de a vedea lucrurile, voi luați ceea ce vi se potrivește și, în rest, faceți cum simțiți voi.

Așa că, nici eu, niciodată, nu voi impune cuiva felul în care văd eu lucrurile, modul meu de a percepe sau de a interpreta. Și tocmai asta îmi și place în lucrul cu tobele, că ofer tehnici și metode prin care fiecare persoană intră în puterea ei, fără să trebuiască să copie un model, ci, tocmai, găsindu-și propria modalitate de a se raporta la realitate.

Evident că e mai greu așa, pentru că suntem foarte obișnuiți să facem ceea ce ni se spune fără măcar să analizăm, să trecem prin filtrul nostru. Familia, școala, societatea, serviciul ne modelează toată viața și ne transformă în roboții perfecți. Acționăm și funcționăm pe pilot automat și uităm pentru ce am venit în această lume.

Suntem în așa fel manipulați sau creăm singuri astfel de tipare de funcționare încât nici nu mai știm care era dorința sufletului nostru, ce ne-ar face fericiți, ce ne este înăuntrul ființei noastre. Și nici nu mai știm că există un „înăuntru”.

Toată viața noastră se ghidează după regulile exterioare, ne construim o realitate materială așa cum ne-o dorim și ne tezim, la un moment dat, că suntem nefericiți, neîmpliniți, izolați în bula noastră din care nu știm cum să ieșim. Unii ne complacem în ea, alții căutăm soluții să fim fericiți. Ba chiar mergem la cursuri, la terapeuți, la tot felul de întâlniri în speranța că cineva din afară ne va zice ce să facem. Tot pentru că nu știm sau am uitat cum să ne găsim propriile resorturi și adevăruri interioare.

Hai să vă zic un secret: nimeni nu poate să facă asta în locul vostru. Fiecare mentor, consilier, pisholog, terapeut vă poate îndruma către a sonda în interiorul vostru, dar nu poate să spună: fă așa și vei fi fericit/ă. Sau nu ar fi corect să promită sau să facă așa ceva.

Din punctul meu de vedere există o singură cale să ajungem să trăim starea de implinire, de fericire, de bucurie: aceea de a ne regăsi sufletul, conexiunea cu el și de a-l asculta. Sigur că toată lumea crede că are un suflet, dar 90% dintre oameni nu știu cum se simte el, cum primește semnale de la el și cum să-l asculte.

Pentru mine sufletul este această rețea de energie, acest flux în care participăm cu toții și care leagă oameni, plante, animale, pietre, pământ, soare, lună, planete, munți, ape, râuri, copaci, vânt, foc și tot așa. Energia este energie și ea merge de la unii la alții, ne conectează sau ne separă, este unită cu toate celelalte elemente vii sau nu, în funcție de gradul nostru de conștienitzare. Dacă ne raportăm la viață numai ca la aspecte fizice, e sigur că nu vom ști cum să simțim toată această pulsație a ei, toată această mișcare permanentă din jurul nostru. Și atunci este firesc să apară senzația de izolare, de însingurare, sentimentul că nu suntem înțeleși și susținuți.

Și, iarăși, din punctul meu de vedere, mai e un aspect de care suntem și mai puțin conștienți decât de suflet: spiritul. Acea esență luminoasă, care s-a desprins din marea forță creatoare și a ales să vină pe pământ să trăiască viața fizică și energetică. Se spune că Dumnezeu se experimentează pe el însuși în fiecare om, plantă, animal, etc. Exact sâmburele ăsta de esență divină este cel care ne ține în viață și care va pleca dincolo atunci când vom părăsi planul fizic. Și nici despre el nu ne poate învăța nimeni, tot noi trebuie să avem revelația, să îl percepem și apoi să păstrăm conectarea. Conectare prin care suntem direct legați și la Creator.

Așa încât, realitatea mea are multe fațete, multe aspecte, cele mai importante, pentru mine, sunt cele mai puțin vizibile și palpabile. Și tocmai pentru că toba mi-a adus viziuni și simțiri multe legate de ele, acum am harta mea personală care mă ghidează în lumea asta și în cea de dincolo, între care, pentru mine, este doar o adiere de vânt.

Și da, toată lumea poate să aibă aceste conștientizări, nu e nevoie să urmăm o schemă propusă de altcineva, e suficient să începem să căutăm și să sondăm, iar răspunsurile vor veni la noi.

Este și unul dintre motivele pentru care bat toba pentru voi, ca să vă susțin să aveți propriile viziuni și răspunsuri și să vă găsiți harta voastră personală, să știți cum arată realitatea asta extinsă, să vă simțiți parte din acest flux al vieții. Mi s-a arătat că drumul meu, calea mea țin mai ales de a susține oamenii să poată și ei, să apară pe chipurile tuturor acel zâmbet de la final când, în sfârșit, simt conexiunea cu sufletul și cu spiritul.