Fragment din cartea mea, O viziune șamanică asupra vieții

Și în legătură cu animalele de ajutor ale șamanilor s-a creat un fel de legendă ca și în jurul șamanilor înșiși. Ritualurile sau invocațiile acestor animale au apărut occidentalilor, etnologilor, oamenilor care au încercat să studieze șamanismul din punct de vedere științific, ca un alt act de magie, de vrăjitorie, superstiție. Pornind de la cântece, legende, invocații și mergând până la schimbarea de formă cu un animal, totul pare ciudat, aparținând unei lumi primitive, bazată pe credințe oculte. Dacă, însă, ne amintim ceea ce deja am discutat de câteva ori în capitolele anterioare și anume faptul că oamenii din vechime considerau că totul are spirit, suflet, că erau în strânsă conectare cu tot ce îi înconjura, că simțeau această uniune cu toate elementele din jur, nu e nimic incredibil sau de neînțeles faptul că știau să se raporteze și la diferite animale ca la aliații lor și că acceptau ideea că acestea le pot fi de mare ajutor. Modul în care se raportau la ele se bazează tot pe observația atentă, le fel ca și în ceea ce privește plantele, al comportamentului acestora. Dacă analizăm atent studiile unor cercetători de renume care prezintă detalii importante asupra diferitelor semnificații pe care popoare din diferite zone ale lumii le dădeau unor animale, vom constata că acestea se bazează pe ceea ce ei au observat că „face” acel animal, pe calitățile lui, pe acele aspecte care pot fi un model și un ajutor pentru oameni.

     Fiecare popor are ca animale totem, animale ajutor sau animale sacre pe cele care trăiesc pe teritoriul lor, în zonele unde au acces, sunt animalele cu care au intrat în contact și cărora le-au putut observa comportamentul. Interpretările pe care le-au dat sau puterile pe care le-au atribuit diferitelor animale, însă, sunt oarecum asemănătoare dacă era vorba de același animal sau de animale din aceeași categorie, specie. De curând citeam o lucrare foarte interesantă, cu foarte multe detalii, despre șamanii din Tuva, a lui M. B. Kenin-Lopsan în care se vorbește, printre altele, și despre animalele cu care lucrează șamanii din această regiune și semnificațiile lor. Astfel am aflat că, pentru ei, cel mai important, cel mai des invocat, este taurul, căruia i se apreciază, evident, forța, puterea, calități pe care le împrumută șamanului sau unei comunități care îl invocă. Mi-am adus aminte, în acest context, de una dintre povestirile lui Vasile Voiculescu, Ultimul Berevoi, despre care am mai amintit, în care vraciul se străduia să refacă ritualurile magice străvechi prin care taurii să-și recapete puterea și curajul de a apăra turma, de a înfrunta chiar ursul. „Unchiașul chemă în ajutor duhul marelui taur al muntelui, bătrânului arhitaur, străbunul celor de azi, care să dea tărie urmașilor” Să nu uităm și de zimbrul, simbolul Moldovei, al forței, puterii, pe care îl putem încă vedea, simți, în rezervația din zona Neamț. Boii, în cultura noastră, mai au, pe lângă rolul de a trage plugul, acela de a conduce omul pe ultimul drum dacă ne gândim că, până nu demult, carele de înmormântare erau trase de boi. Din aceeași categorie, amerindienii, după cum am aflat de la Vernon Foster, au ca animal favorit bizonul, celebrat, la fel, pentru putere, forță, el este reprezentat pe tobe, pe costume, la fel cum, în Tuva, coarnele taurului apar obligatoriu pe acoperitoarea pentru cap a șamanului. 

Ursul este și el un animal respectat și iubit în multe culturi șamanice. Pentru amerindieni el reprezintă protecția și vindecarea, cu aceeași semnificație apare și în Tuva, considerându-se că el protejează șamanul, cel pentru care lucrează, întreaga comunitate, casa. Ursul este reprezentat pe costumul șamanului sau pe tobă. Și pentru cultura noastră ursul este un animal cheie, sărbătoarea anului nou include și acest ritual, acest joc al ursului, flăcăii se îmbracă într-o blană de urs și merg la urat. Spre bucuria mea am avut ocazia să constat că, în Bucovina, încă se păstrează vie această tradiție, și nu mă refer aici la cine știe ce imitație, ce cojoc vechi, cum vedem în tramvai în oraşe ci, în Mălini, un sat uitat de timp, am fost întâmpinați de o ceată de urși, flăcăii purtau blana completă, cu tot cu cap, astfel încât senzația a fost relativ stranie și foarte intensă. Nu am putut trece de ei până nu am plătit „vama”, apoi ne-au condus, în sunetul tobelor, o bucată de drum. Pe vremuri, în târguri sau bâlciuri, era un fapt obișnuit apariția unui țigan cu un urs pentru amuzament dar și pentru a „călca” oamenii cu labele lui, acesta fiind un tratament foarte apreciat pentru îndreptatul oaselor. 

Vulturul este un animal foarte îndrăgit în America de Nord, despre el se consideră că poate aduce celui care îl invocă capacitatea de a vedea lucrurile de la înălțime, cu o anumită detașare ce îi permite o viziune de ansamblu, în aceeași măsură în care poate observa cele mai mici detalii. Același lucru putem observa și în comportamentul șoimului care se ridică în cercuri tot mai sus având o imagine panoramică și plonjând apoi, brusc, prinzând prada cu o acuratețe uimitoare. Corbul intră și el aproximativ în aceeași categorie, în Siberia costumele reprezintă doi corbi care stau pe umerii șamanului, permițându-i acestuia să observe, să „vadă” dincolo de aparențe, dincolo de realitatea imediată, să călătorească în alte lumi și să găsească „obiecte” pierdute, asta însemnând inclusiv aspecte ale persoanei care vine și cere ajutorul.

 Căprioara este reprezentanta blândeții, a căldurii sufletești, a afectivității. De multe ori din pielea ei se fac tobele sau costumele șamanilor, care onorează permanent sacrificiul făcut de acest animal pentru arta lor vindecătoare. Capra neagră este cea care reușește să urce la înălțimi amețitoare, își croiește drum prin locuri incredibile și ne poate învăța despre rezistență, curaj, capacitatea de a ne ridica spre înălțimi printre vicisitudinile vieții. 

Șarpele este iarăși un animal simbolic, în multe culturi ale lumii se consideră că el stă la baza creației, a perfecțiunii. El are capacitatea a se strecura, de a se camufla, de a ataca, ne oferă capacitatea de a ne strecura printre capcanele vieții, de a fi maleabili și a trece ușor printre probleme. 

Felinele impresionează prin grație, agilitate, rapiditate, forță, capacitatea de a vâna. 

Nu întâmplător am lăsat la final lupul, animal respectat de multe popoare, considerat cu rol de „profesor”. Pentru noi, românii, el are o semnificație aparte. Dacii, după cum știm prea bine, îl aveau ca animal totem, îl foloseau inclusiv ca steag. În cultura noastră, tradițională, s-au păstrat multe tradiții legate de sărbători închinate celebrării acestui animal dintre care multe s-au suprapus cu altele de factură religioasă ortodoxe. Lupul știe ce înseamnă independența, în multe situații el trăiește solitar, mai ales vara și, de asemenea, înțelege rostul familiei atunci când se strânge laolaltă cu haita. Știe ce înseamnă puterea dar și smerenia căci rolurile în cadrul haitei sunt strict împărțite. Este un vânător iscusit și știe să împartă cu ceilalți pentru supraviețuirea speciei. Înțelege sensul puterii dar și al afectivității, al loialității. M-a impresionat un documentar în care, undeva în Canada, un grup de cercetători au desfășurat un program de repopulare a unei zone cu lupi. După câțiva ani programul s-a încheiat iar lupii păreau pregătiți să se descurce singuri astfel încât cercetătorii au părăsit zona. După câțiva ani ei au revenit să vadă ce se întâmplă cu haita și se întrebau dacă lupii îi vor recunoaște. Cum cred că vă închipuiți au fost scene deosebit de impresionante, de emoționante, atunci când lupii, acum perfect maturi și stăpâni pe situație le-au sărit în brațe, i-au lins, s-au comportat deosebit de afectuos cu ei. 

Există multe modalități de a lucra cu energia și ajutorul animalelor. Fiecare popor a dezvoltat ritualuri, ceremonii proprii de celebrare și invocare a forței acestora. Unul dintre aspectele care se regăsesc în toate culturile este reprezentarea acestora pe costumul șamanului și pe obiectele acestuia. Astfel el știe că animalele de ajutor sunt mereu onorate și mereu cu el. Dacă acceptăm ideea că putem primi ajutor, învățături de la animale, e suficient să privim cu atenție comportamentul, manifestările acestora pentru a înțelege ce calitate ne pot aduce. Reiner Trenner povestea că una dintre inițierile pe care le-a primit sau probele pe care le-a trecut în Africa pentru a înțelege tehnicile șamanice a fost să petreacă o zi și o noapte cu elefanții. Practic, cel care îl învăța, i-a spus să stea într-un copac într-un loc unde se adunau elefanții și să le urmărească mișcările, atitudinea, să învețe de la aceștia. Experiența, după cum a mărturisit a fost unică, puternică, emoționantă și i-a dăruit multe învățături și multă înțelepciune. Cel mai adesea înțelegerea vine într-un moment în care ne abandonăm, în care ne dăm voie să simțim, în care suntem receptiv la mișcările naturii. 

Cu câțiva ani în urmă mă aflam într-un loc absolut special pentru mine, Munții Bucegi, Babele și Sfinxul. Mă ascunsesem într-un loc ferit de invazia turiștilor în șlapi și înarmați cu teribilul aparat foto, gata să imortalizeze ceea ce par a fi, la prima vedere, niște stânci. Eram întinsă confortabil pe mușchiul umed ce mirosea a pământ și a verde și stăteam întro stare de contopire cu tot ce îmi oferea acel moment: liniște, pace, expansiune. Am auzit, la un moment dat un vag fâșâit care mi-a atras atenția. Nu știam de unde vine dar era clar undeva deasupra mea. Era un sunet care mă înfiora, în sensul că mă umplea de un sentiment înalt, puternic. S-a auzit din ce în ce mai aproape, mai puternic, mai plin și am văzut un uliu care se rotea deasupra mea. M-a cuprins un sentiment de extaz și urmăream fascinată mișcările lui, din când în când bătea puțin din aripi apoi plana în bătaia vântului descriind cercuri când mai largi când mai strânse. L-am rugat să-mi dea ceva din capacitatea lui de a se înălța, de a se pierde în înaltul cerului, de a scruta orizontul. Încet, încet simțeam cum îl ține vântul și cum, de acolo de sus, privește în depărtări sau foarte atent în jos. Țipătul lui îmi trecea prin toată ființa și am văzut cum se mai adună încă alți doi ulii. Mă pierdeam în cercurile lor și am simțit cum sunt acolo, cu ei, una cu uliul pe care îl rugasem, mâinile mi se întindeau, creșteau, prin pene îmi bătea vântul și nu-mi mai simțeam greutatea trupului. Planam. Vedeam toate crestele, toate orașele din vale, Sfinxul și, în același timp privirea îmi era concentrată undeva lângă nas/cioc și puteam să văd detaliile brazilor sau a oamenilor de dedesubt. Am plonjat, am plutit, m-am învârtit în cercuri largi, am zburat… 

Puteți oricând, dacă aveți încredere, să chemați să vină în ajutor acel animal de care aveți nevoie într-un anumit moment. Cheia reușitei este, ca de obicei în șamanism, intenția și încrederea. Primul pas este să vă imaginați acel animal pe care vreți să îl chemați, să vi-l închipuiți în mediul lui natural, să-i observați acțiunile și să-l rugați să vă împrumute ceva din calitățile sale. Un alt mod de a simți, chema ajutorul unui animal este prin posturile corporale de transă. Felicitas Goodman a descoperit că desenele rupestre nu sunt numai manifestări artistice ale oamenilor primitivi, ele sunt pline de semnificații. Celor despre care se credea că sugerează puterea oamenilor asupra fiarelor le-a oferit un alt sens, mai profund, considerând că, de fapt, oamenii acelor timpuri onorau în acest fel animalele care urmau a fi dispuse să se sacrifice, le rugau să accepte acest sacrificiu pentru ca ei să poată supraviețui. Și nu vânau niciodată mai mult decât aveau nevoie, apoi foloseau tot ce le oferea animalul respectiv: carnea pentru mâncare, pielea pentru îmbrăcăminte și adăpost. Vânătoarea în sine era o ceremonie de onorare și de mulțumire aduse animalului care își dădea viața pentru ei. Tot ea a demonstrat că anumite poziții pictate, odată adoptate, induc imediat o transă profundă, fiecare poziție oferind altă revelație, altă trăire, altă putere sau vindecare. Împreună cu echipa ei a publicat cărți în care sunt prezentate și explicate aceste posturi astfel încât oricine să le poată practica. Există, dacă e să ne referim la animale de ajutor, postura ursului care e profund vindecătoare, postura vulturului. Fundația de studii șamanice propune participanților la seminariile oferite în cadrul a ceea ce ei au numit „core shamanism”, un corpus de tehnici și metode adunate din toată lumea, ca fiecare să-și găsească animalul de putere de care are nevoie într-un anumit moment, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Pe bătăile tobei se poate realiza o „călătorie” șamanică, o stare de conștiință extinsă, asemănătoare unei transe sau reverii, în care, cu intenția potrivită, poți descoperi de ce animal ai nevoie, ce calități îți aduce acesta, cu ce te poate ajuta. 

EXERCIȚIU Animalele – sursă de inspiraţie În funcție de ceea ce am povestit mai sus puteți începe să vă dați seama ce animal v-ar fi de folos într-un anumit moment. Dacă avem nevoie de forță, protecție, vindecare, ar fi util să ne aducem aminte de urs, dacă avem nevoie de forță pentru a răzbate într-o situație, poate ar trebui să chemăm bivolul, dacă avem nevoie de grație și abilitate, poate ar fi utilă o felină, dacă vrem să privim mai detașat un aspect al vieții, poate ar trebui să împrumutăm din calitățile vulturului și tot așa mai departe. Vă propun să vă retrageți puțin în liniște și să meditați la un aspect din viața voastră pe care vreți să îl schimbați, să îl îmbunătățiți și să încercați să vă dați seama de ce calități ați avea nevoie pentru a depăși anumite dificultăți. Apoi începeți să vizualizați diferite animale și comportamentele lor pentru a vedea care dintre ele ar putea să vă aducă un plus în rezolvarea problemei voastre. Simpla contemplare a unui animal și a acțiunilor lui poate să vă inspire astfel încât să rezolvați mai ușor problema. 

Pe de altă parte puteți oricând să apelați la ajutorul unui practicant al metodelor șamanice de vindecare pentru că acesta vă poate aduce energia unui animal de putere sau vă poate ghida în a vă găsi animalul cel mai potrivit pentru un anumit moment al vieții voastre, vă poate învăța cum să relaționați mai direct cu acesta.