27 februarie 2021 Ioana Madi

Roata vieţii, a leacului

(fragment din cartea mea, O viziune șamanică asupra vieții)

 

Roata medicinii sau roata leacului este cunoscută în toate tradiţiile şi folosită pentru vindecare. Mayaşii, de exemplu, considerau că Chaac era, în acelaşi timp, un zeu unic al ploii, dar şi o natură multiplă, construită din patru imagini, câte una pentru fiecare dintre cele patru direcţii sacre ale universului: Chaac cel Roşu din est, Chaac cel Alb din nord, Chaac cel Negru din vest, Chaac cel galben din Sud. Ea are diferite culori în funcţie de zona de provenienţă şi este o reprezentare grafică a direcţiilor care guvernează viaţa planetei: N, E, S, V.

Cornelia Nicola Sindhu Niza a prezentat pe larg această problematică a roţii medicinii şi a explicat modul de folosire în ritualuri a puterii ajutătoare a direcţiilor. Eu am preluat din explicațiile oferite de ea, am combinat cu unele pe care ni le-a oferit Vernon Foster și cu înțelegeri personale.

Viaţa începe undeva la graniţa (poarta de intrare) dintre N şi E. Aici spiritul decide să îmbrace o formă materială şi îşi alege părinţii, ţara, oraşul, casa, inclusiv evenimentele pe care le va parcurge. El „cade” în corpul fizic dintr-o zonă a totului, a universalului, a conştiinţei, a unităţii şi, odată cu intrarea în condiţiile de viaţă materiale, începe să afle şi ce înseamnă limitările dar şi să descopere această nouă formulă a existenţei. Prima dată află că are mamă şi tată şi că trebuie să se adapteze la această familie în care a ajuns, ba mai mult, are un întreg trecut încă din prima clipă de viaţă, căci un întreg lanţ (piramidă) de bunici, străbunici, şi străbuni îi stau în spate şi îl aşteaptă să le ducă mai departe moştenirea. Aceasta este o mare binecuvântare dar şi o uriaşă responsabilitate pe umerii atât de fragili ai micii fiinţe. Tot în Est, după cum ştim, răsare soarele, semn al tuturor începuturilor, al ridicării luminii asupra întunericului, al pornirii pe un anume drum. La direcţia Est (puterea Est) ne putem conecta atunci când vrem să începem un proiect pentru a reuşi să concepem o structură, un plan. Aici avem pornirea în viaţă, în lume, în zi şi în primăvară, aici începem să dăm primii muguri în familie şi în propria viaţă, începem să ne modelăm pentru a avea loc în societate şi aici ne facem primele planuri, aici răsare soarele, aici începe viața fizică, pe pământ. Ca animale de putere găsim în Est cu precădere bufniţa, șoricelul.

La graniţa dintre Est şi Sud se află adolescenţa, perioadă dificilă, de tranziţie, de mari modificări.

În Sud este maturitatea, zona în care ne manifestăm ca stăpâni pe propria viaţă. Aici avem dezvoltarea carierei, acumulările materiale, aici construim o casă, întemeiem o familie, avem sexualitatea şi bucuriile vieţii, devenim la rândul nostru părinți. În Sud soarele ne stă deasupra capului, străluceşte cu putere în miezul zilei, uneori ne arde, alteori e mai blând dar ne umple cu forţa manifestării puterii noastre creatoare. Aici suntem integraţi în societate, facem parte din diferite structuri, avem ambiţii, orgolii, ego. Este la alegerea noastră dacă trăim conştienţi sau activaţi de evenimentele exterioare, putem să decidem, la un moment dat, cât ne lăsăm sau nu conduşi de puterile exterioare nouă. Vara este aici în plin avânt, natura este în momentul de maximă înverzire, înfrunzire, în creştere şi coacere. Proiectul al cărui plan l-am stabilit în Est este acum gata să ia formă, să fie pus în practică, să ne luptăm şi să intenţionăm pentru el. Animalele de putere specifice Sudului sunt câinele, lupul, păunul, felinele, şarpele, calul, maimuţa, delfinul, cerbul, bizonul.

Graniţa dintre Sud şi Vest este menopauza, un nou val de schimbări majore, de transformări.

Vestul este zona în care ne curăţăm, ne purificăm, ne lepădăm de orgolii şi ego, ne apropiem încet de esenţă. Este bătrâneţea, unde culegem roadele a ceea ce am parcurs în viaţă, unde dăm la o parte ceea ce nu este folositor, unde analizăm ce a fost util cu adevărat din tot ce am construit. Este o zonă de reflecţie asupra adevărului şi esenţei, o zonă în care realizăm că nu avem nevoie de multe dintre lucrurile la care am sperat, pentru care ne-am zbătut şi, dacă suntem capabili să renunţăm la ele, ne apropiem din ce în ce mai mult de acea zonă luminoasă a fiinţei, pentru a atinge, pipăi spiritul şi esenţa fiinţei noastre. Proiectul nostru este acum la final, putem culege roadele dar şi analiza, înlătura acele aspecte care nu ne sunt cu adevărat de folos. Natura este în pârg, plină de rod, oferă tuturor fructul creşterii sub soarele care apune la orizont încălzind cu ultimele raze roşiatice întinderea de pământ. Animalele pe care le putem chema în ajutor în această direcţie sunt ursul, vulturul care mănâncă hoit, viermii, furnicile, omizile, şopârla, în general toate animalele care „curăţă”.

Trecerea de la Vest la Nord este moartea fizică, intrarea într-un alt tip de existenţă, „ca într-un vis”, cum spune Gavrilescu în La ţigănci, de Mircea Eliade. Este pătrunderea prin această poartă, uneori mai greu de deschis, prin acest culoar, uneori umbrit sau înspăimântător, într-o zonă a liniştii, păcii, calmului, conştienţei. Şi chiar şi moartea se învaţă, a muri este un proces, a intra şi a parcurge Nordul presupune o roată completă, la fel ca şi pentru celelalte direcţii. Nordul are şi el un Est, unde ne naştem în această altă dimensiune, unde aflăm că corpul fizic nu ne mai ajută, unde învăţăm să ne raportăm la spirit şi la lumea acestuia. Ne obişnuim încet cu imensitatea, cu acel ceva ce nu poate fi descris în cuvinte (care au o înşiruire liniară). Apoi Sudul Nordului ne oferă o oază de linişte absolută, suntem perfect conectaţi la tot, perfect conştienţi, o conştiinţă extinsă, în care „totul ştie totul despre totul”, într-o uniune perfectă cu tot ce există. Şi, pentru că orice roată se învârte, intrăm în Vestul Sudului, unde începem să ne lepădăm până şi de această linişte şi, pentru că spiritele dau dovadă de un optimism neobosit, alegem să venim din nou să experimentăm, sub o nouă formă, existenţa materială. Şi atunci, undeva, se naşte un copil, care intră în Estul vieţii fizice. Aici, în Nord, putem să ne odihnim puţin după ce am încheiat proiectul, putem să luăm o pauză binemeritată, să ne cufundăm în alb, în calm şi să ne reculegem pentru a porni din nou la drum, spre Est. Animalele specifice sunt corbul care face transferul între două lumi, lebăda, cerbul alb, bizonul alb, unicornul, dragonul, porumbelul.

Parcurgem această roată cu fiecare aspect al vieţii noastre, cu fiecare proiect, cu fiecare vis, cu fiecare iubire, până învăţăm lecţiile de care avem nevoie pentru a trăi conştienţi. Oricând putem să cerem, în cadrul unor ritualuri, ajutorul celor patru forţe, direcţii, care aduc ceea ce avem nevoie: ghidare, vindecare, putere, înţelepciune, linişte, acceptare.