26 februarie 2022 Ioana Madi

Recuperarea sufletului

  • fragment din cartea O viziune șamanică asupra vieții

 

Cele mai cunoscute şi folosite metode şamanice de vindecare sunt extracţia şi recuperarea sufletului. Din punct de vedere şamanic, orice boală sau problemă are o cauză spirituală. Se spune că, în momentele traumatizante ale vieţii noastre, ne disociem, ne retragem din faţa durerii, astfel producându-se ceea ce şamanii numesc o pierdere de suflet. În golul lăsat se întâmplă să se „lipească” o altă formă de energie, care nu aparţine sistemului nostru. Munca şamanului este de a înlătura energia intruzivă şi de a aduce înapoi energia care aparţine clientului, de a restabili echilibrul energetic al acestuia.

Interesant este faptul că tehnica recuperării sufletului, numită şi restaurarea energiei vitale (Kenneth Meadows) sau refacerea forței vitale (Howard Charing) a fost studiată de psihoterapeuţi cu mare experienţă în lucrul cu metodele clasice de psihoterapie, care au constatat că aceasta completează în mod fericit procesul de conştientizare a diferitelor traume sau blocaje apărute în viaţa emoţională, afectivă sau mentală a clientului lor. În psihologie, de exemplu, se vorbește frecvent despre o ”disociere psihologică” și despre un ”sindrom de stres” ce survin în urma experiențelor traumatice, abuzive, de suferință, cărora li se asociază un număr de simptome din registrul fizic, mental și emoțional. Șamanii vorbesc, în aceste condiții, despre ”fragmentări ale sufletului” sau, și mai simplu, despre ”pierderea sufletului”, fenomen ce înseamnă fragmentarea ființei individului pus în fața durerii, unele dintre părțile energiei sale vitale refugiindu-se din fața durității vieții zilnice. Sandra Ingerman firmă că ”e important să înțelegem că pierderea sufletului e un lucru bun ce ni se întâmplă. E o modalitate prin care supraviețuim durerii. Dacă ar fi să ajung într-un accident de mașină, ultimul loc în care aș vrea să fiu în momentul impactului e în corpul meu. Psihicul meu nu ar putea suporta acel gen de durere. Astfel, psyche-urile noastre au acest extraordinar mecanism de autoprotecție, prin care o parte a esenței sau sufletului nostru părăsește trupul ca noi să nu simțim complet impactul durerii”.

De exemplu, în cazul unor accidente grave, al unor violuri, bătăi, sufletul nu poate suporta durerea, suferinţa, agresivitatea, brutalitatea şi se producere o conservare, o distanţare de evenimentul propriu-zis, o parte a energiei persoanei rămânând blocată în această fază şi retrăind permanent evenimentul sau uitându-l de tot, ca o amnezie. Ceea ce rămâne cu noi nu este întregul fiinţei ci numai o parte fragmentată a acesteia. Pe lângă traumele severe amintite, pierderea de suflet poate avea loc şi în situaţii aparent banale ca: cearta dintre un părinte şi un copil, severitatea unui profesor, despărţirea de un iubit sau iubită, lipsa de afectivitate a părinţilor, divorţul, pierderea cuiva drag, etc. Deşi pierderea de suflet o putem înţelege ca pe un mecanism de supravieţuire, din punctul de vedere al şamanismului, partea de suflet care a părăsit fiinţa nu se poate întoarce înapoi în multe cazuri.

Așa cum am amintit deja, acest lucru este numit disociere în psihologia modernă. Sandra Ingerman observă că ceea ce nu se discută din punctul de vedere al psihologiei este că nu se ştie ce se disociază şi nici unde pleacă partea disociată. Şamanismul oferă o explicaţie spunând că o parte de suflet pleacă în realitatea non-ordinară, unde stă sau rătăceşte şi aşteaptă până vine cineva care îi facilitează întoarcerea. De multe ori, partea de suflet găseşte singură modalitatea de a se întoarce în momentul în care trauma a încetat. Rolul şamanului este acela de a intra într-o stare modificată de conştiinţă şi de a detecta, în realitatea non-ordinară, unde anume este blocată partea de suflet şi de a o aduce înapoi în trupul clientului.

Problemele încep atunci când forța vitală rămâne pierdută după ce amenințarea a dispărut. Pacientul trăiește impresia unei neapartenențe la viața proprie, se simte dezechilibrat, nu-și mai recunoaște anumite emoții, gânduri, amintiri, reacții corporale, care s-au înstrăinat de persoana sa. Cuvinte precum „de atunci nu am mai fost eu însumi”, „de atunci nu am mai fost la fel”, „am impresia că s-a rupt ceva din mine”, „nu am putut niciodată să uit”, ”el era viața mea”, ”sunt sclavul ei”, ”nu am putut să-i spun nu”, ”mă simt de parcă aș fi rupt în bucăți”, ”mă simt ca un olog emoțional”, ”mă simt amorțit”, ”mă simt devastat”, ”mă simt pierdut, blocat, prins în capcană”, ”nu mai simt nimic” semnalează o pierdere de energie vitală sau, cum spun şamanii, o pierdere de suflet. De asemenea, simptome ale pierderii de suflet sunt şi depresiile sau ruşinea generalizată sau difuză, sentimentul că nu eşti complet sau că nu mai ești ca altădată. Alte simptome:

– Adicţia, fie ea de droguri, alcool, sex, muncă, mâncare sau alte obiceiuri autodistructive

– Slăbirea sistemului imunitar sau diverse boli

– Neputinţa de a avea o relaţie armonioasă cu un/o partener (-ă) de viaţă

– Stimă de sine scăzută, frică de a avea încredere, sentimente de lipsă de valoare a propriei persoane

– Boli psihice, sindromul de personalitate multiplă

– Frica de singurătate, întuneric și orice alte frici persistente de-a lungul unei perioade de viaţă.

Această listă nu este nici completă, nici infailibilă. Nu neapărat cineva care prezintă aceste simptome suferă cu adevărat de pierderea sufletului. Cel care poate afla cu certitudine şi remedia acest lucru este cel ce poate să vadă sufletul, adică şamanul.

Tehnica recuperării sufletului este una suficient de complexă încât să necesite pentru cei interesaţi parcurgerea unor cursuri centrate pe această problematică. Ea este considerată una dintre cele mai eficiente practici vindecătoare ale șamanului dedicate restaurării energiei vitale. În esenţă, practicantul şamanic sau şamanul face o „călătorie” către situaţia care a generat această pierdere a unei părţi a sufletului, găsește și aduce înapoi forța vitală care este blocată acolo. Odată cu readucerea acestei parţi vor reveni anumite calităţi pe care clientul le-a pierdut, creativitatea blocată în acea experienţă, dar şi experienţa emoţională pe care fiinţa a experimentat-o, care se doreşte vindecată. De aceea, în momentul în care se efectuează o astfel de lucrare, clientul va fi pus în temă cu ceea ce el va avea de făcut după recuperarea sufletului pentru ca partea de energie vitală readusă acasă să poată fi reîncorporată întregului.

Howard Charing amintește faptul că acest concept, al pierderii de suflet și a recuperării ceremoniale a acestuia, se regăsește în multe culturi șamanice. ”În tradiția tibetană Bon, de exemplu, una dintre cele mai importante practici ale șamanilor Căii Sichen constă în lalu (literalmente ”răscumpărarea” sau ”cumpărarea înapoi” a sufletului) și chilu (”re[1]amintirea” forței vitale)”. Unii şamani, în Japonia, în Peru, în Tuva sfătuiesc pacientul ca, după o recuperare a sufletului să meargă în natură, să se cufunde în aceasta, să se simtă una cu copacii și cu pacea care, în sine, este dătătoare de vigoare și odihnitoare. De asemenea, Sandra Ingerman vorbește despre faptul că, în conformitate cu felul în care pierderea de suflet este tratată în culturile șamanice, oamenii care treceau printr-o traumă primeau o recuperare de suflet la trei zile după producerea acesteia. Șamanii știau că acele situații dezechilibrate din viețile lor pot produce boală sau apariția problemelor.

O recuperare a sufletului poate produce multiple efecte pentru pacientul pentru care s-a lucrat și ele variază de la persoană la persoană. De exemplu, unele persoane se pot simți mai bine ancorate în propriul trup, altele simt mai multă bucurie de a trăi, unora le revin anumite amintiri și e bine să urmărească procesul conștientizării și sedimentării acestora iar pentru unii oameni schimbările sunt atât de subtile încât nici nu le conștientizează până nu lucrează mai mult pentru integrarea sufletului. Sandra Ingerman observă că ”pe măsură ce oamenii devin mai prezenți în trupurile lor și în lume, ei devin mai conștienți de comportamentele ce sunt dezechilibrate și nearmonioase”. Tot ea spune că după ce o persoană primește înapoi o parte a energiei vitale trebuie să lucreze cumva asupra situației. E sarcina acesteia să caute modalități de a duce o viață plină de vindecare, de a atrage relații sănătoase, de a crea un prezent și un viitor pozitiv, de a trăi vibrant în loc de a supraviețui.

Această tehnică, a recuperării sufletului, este, așadar, una foarte puternică, foarte utilă, pe care șamani de pe continente diferite o folosesc din moși strămoși pentru a vindeca traumele psihice și fizice suferite de clienții lor de-a lungul vieții. Toți cei care au scris despre ea sfătuiesc ca cei care vor să o practice să lucreze inițial sub îndrumarea cuiva care o folosește de mult timp, care o stăpânește și o cunoaște foarte bine.